Viețile Sfinților

Viața Sfântului Ioan Botezătorul – ocrotitorul celor care se luptă pentru adevăr

Sfântul Ioan Botezătorul a fost vărul după trup al Mântuitorului, născut în chip minunat din Elisaveta, soţia lui Zaharia, pe când aceştia nu mai sperau că vor avea copii, fiind prea bătrâni. A tresăltat în pântecele mamei sale, atunci când aceasta s-a întâlnit cu Fecioara Maria care-L purta pe Iisus.

Sfântul Ioan s-a născut în familia preotului Zaharia, după cele mai multe izvoare de atestare, la Ein-Karem, la aproximativ 10 kilometri de Ierusalim. Nașterea Sfântului Ioan a fost profețită de Îngerul Gavriil într-o arătare în timpul slujbei oficiate la templu de tatăl Sfântului Ioan. Mama sa, Elisabeta, înaintată în vârstă și fără copii, deoarece nu putea să aibă urmași, era descendentă a seminției lui Aaron.

Zaharia, tatăl sau, nu a crezut în cuvântul îngerului Gavriil și, drept pedeapsă, a rămas mut. Nașterea lui Ioan s-a petrecut cu șase luni înaintea Nașterii lui Iisus. Sfinții Părinti socotesc nașterea Inaintemergătorului ca ‘minunea ce merge înaintea Minunii’ și o privesc ca treapta pe care se urcă înțelegerea celor ce vor vedea nașterea cea peste fire, din cea bătrână și stearpă din neamul lui Aaron, pentru a se sui apoi la vederea cea preaminunată a nașterii Celui mai presus de fire din Fecioara Maria.

Părinţii săi au murit foate curând după naşterea sa, iar copilul, rămas orfan, a fost îngrijit, un timp, de o rudenie. Pe la vârsta de 10 ani, Ioan  s-a retras în deşertul Bethabara, unde a petrecut în rugăciune şi meditaţie timp de 20 ani.

Sfântul Ioan își începe propovăduirea în pustiu, acolo își botează ucenicii și ‘glasul lui strigă în pustiu’ (Is. 40, 3).

Ducea o viață de renunțare, era îmbrăcat cu haine din păr de cămilă, mânca miere de albine și lăcuste și se ruga mereu. A fost un exemplu pentru primii asceți ai creștinismului și pentru monahism.

Mesajul principal pe care il transmitea Sfântul Ioan era: ‘Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărația cerurilor!’ Cei care renunțau la păcate erau botezați în Iordan. Botezul acesta are și o semnificație eshatologică, prevestind, așa cum însuși proorocul spunea, botezul cu ‘foc și Duh Sfânt’, pe care îl aducea Cel Care va veni după el, Hristos-Domnul.

Momentul cel mai important al activităţii sale este întâlnirea cu Iisus, la al cărui botez în râul Iordan, i s-ar fi arătat Duhului Sfânt sub înfăţişarea unui porumbel şi a avut revelaţia împlinirii profeţiei sale privind venirea adevăratului Mesia. “Şi a mărturisit Ioan zicând: Am văzut Duhul coborându-se din cer ca un porumbel şi a rămas peste El. Şi eu nu-L ştiam pe El, dar cel ce m-a trimis să botez cu apă, Acela mi-a zis: Peste (cel) care vei vedea Duhul coborându-se şi rămânând peste El, Acesta este cel ce se botează cu Duhul Sfânt. Şi eu am văzut şi am mărturisit că acesta este Fiul lui Dumnezeu” (Ioan 1, 32-34).

În predicile sale, care au un pronunţat caracter moral şi social, Ioan Botezătorul polemizează cu partidele religioase (saducheii şi fariseii), susţinând îndreptarea moravurilor, dreptatea, cinstea, buna convieţuire. Nu-i lăuda pe bogaţii cei împătimiţi, ci îi îndemna să se îndrepte, cerându-se să trăiască o viaţă întemeiată pe dreptate, pe respectul omului, pe egala îndreptăţire la viaţă a semenului. „Nu luaţi de la nimeni mai mult decât vă este îngăduit“, spunea el vameşilor, condamnând căştigul nemuncit. 

Ioan a murit decapitat, după ce l-a mustrat pe Irod Antipa, regele Iudeii, pentru că s-a căsătorit cu soţia fratelui său, care încă era în viaţă, păcat grav la potrivit legii ebraice, care interzicea cu desăvârşire să descoperi goliciunea nevestei fratelui, căci ea echivala cu descoperirea goliciunii fratelui,fiind, în plus, o preacurvie care se pedepsea cu moartea ambilor păcătoşi. „Nu ţi se cuvine ţie, ca împărat, să trăieşti într-o asemenea fărădelege“, i-a spus regelui, fapt pentru care este încarcerat şi decapitat, în final, la cererea soţiei lui Irod, Irodiada, şi a fiicei vitrege a acestuia, Salomeea. Capul lui Ioan e adus, apoi, Irodiadei, care ia un ac şi îi înţeapă limba, pentru a se răzbuna de mustrarea pe care i-o făcuse.   

Trupul Sfântului Ioan Botezătorul ar fi fost dus de susţinătorii săi în localitatea Sebastia (azi în Cisiordnia), unde ar fi fost îngropat. Împăratul roman anticreştin Iulian Apostatul (360-363) ar fi ars rămăşiţele lui Ioan Botezătorul, împrăştiindu-i cenuşa. Capul ar fi fost salvat şi dus la Alexandria (Egipt), apoi la Constantinopol (Turcia), de unde a fost dus în provincia Poitou (Franţa) de către regele francon Pippin al III-lea (715-768). Din trup ar mai fi rămas nearse numai un braţ şi un deget care acum ar fi pe muntele Athos.

Biserica i-a închinat lui Ioan mai multe sărbători:  zămislirea lui – 23 septembrie; naşterea – 24 iunie; soborul lui – 7 ianuarie; tăierea capului – 29 august; prima şi a doua aflare a capului 24 februarie; a treia aflare a capului său – 25 mai

Lasă un comentariu