Sfântul Mucenic Nichifor a trăit în secolul al III-lea și era prieten cu preotul creștin Sapriciu. Diavolul a semănat ura între cei doi, încât, nu doreau să se mai întâlnească. După un timp, Nichifor și-a venit în fire și a trimis câțiva prieteni la preotul Sapriciu să-l roage să-l ierte. Pentru că nu a primit iertarea, Nichifor a mers singur la el, și căzând la picioarele lui, i-a spus: “Iartă-mă, părinte, iartă-mă pentru Domnul”. Sapriciu nu i-a acordat iertare, iar Nichifor a plecat de la dansul rușinat.
Din cauza prigonirii împotriva creștinilor, Sapriciu primește pedeapsa de a i se tăia capul. În acel timp a alergat Nichifor către Sapriciu să-și ceară iertare. Prigonitorii i-au spus lui Nichifor: “Om nebun ca tine niciodată n-am văzut. Iată acesta merge la moarte, iar tu cu tot dinadinsul ceri de la el iertare. Ce trebuință îți este să te împaci cu cel ce va muri îndată?”
Însă, Sapriciu nu l-a iertat. De aceea, Dumnezeu a luat darul Sau de la Sapriciu, și îndată acesta s-a lepădat de El. Sapriciu a ales să nu fie ucis, fagaduind că va jertfi zeilor.
Văzând Sfântul Nichifor că Sapriciu s-a lepădat de Hristos, a început să strige către călăi: “Eu sunt creștin și cred în Domnul nostru Iisus Hristos, de Care Sapriciu s-a lepădat! Deci, tăiați-mă pe mine în locul lui”. Călăii n-au îndrăznit să-l ucidă fără voia ighemonului și toți se mirau că de bună voie se oferă morții, strigând: “Sunt creștin și zeilor voștri nu mă închin și nu voi jertfi”.
În urmă acestei mărturisiri, Nichifor a fost tăiat pentru Hristos în locul lui Sapriciu.
Sursă: crestinortodox.ro
