Pildă despre hrană curată şi necurată

Apreciează-ne pe Facebook

Mântuitorul Iisus Hristos, zice: „Nu ceea ce intră în gură spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea spurcă pe om.” Adevărat este. Orice hrană ce creşte pe pământ prin binecuvântarea lui Dumnezeu nu poate fi spurcată. Dar satana a strigat către Mântuitorul Iisus prin gura îndrăcitului din Gadara:

Ce ai Tu cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuieşti? Dacă ne scoţi afară, trimite-ne în turma de porci.” Sau cum a zis Domnul către Ucenicii Săi înainte de pătimirea Sa: „Simone, Simone, iată satana v-a cerut să vă cearnă ca pe grâu”. Deci, toată hrana este curată, dar unde satana, prin voia omului, pune stăpânire pe o hrană, ea nu mai este curată aşa cum a lăsat-o Dumnezeu, precum acei porci în care s-au băgat demonii, cu voia Domnului, şi n-au mai ascultat de păstorii lor ci cu toţii s-au înecat. Aşa este şi cu laptele cel spurcat prin descântece de către slugile satanei (cele care iau mana de la vaci), iar acel lapte sau orice altfel de hrană spurcată în astfel de mod nu mai poate fi consumată. Acest lapte nu mai poate aduce tărie trupului şi lumină sufletului, ci aduce boală şi încătuşare. Iar de se întâmplă să manânci astfel de lapte, fără să ştii şi nevinovat, dupa ce ai luat Sfânta Impărtăşanie, te simţi rău, pentru că întâlnind pe Duhul Sfânt, laptele nu este primit ci este aruncat afar

A fost un astfel de caz într-o familie din sat care, unii dintre copii au luat calea credinţei şi a sfinţeniei prin Biserică, iar alţii au luat calea necredinţei şi a lucrării răului şi a răutăţilor prin descântece şi vrăjitorii, ocupându-se cu luarea manei la vite şi alte invenţii drăceşti.

Din cauza aceasta au început să se dezbine între ei, apăruse o ură nefirească, încât cei ce se ocupau cu vrăjitoria căutau să-i facă rău unei surori care era cea mai legată de Biserică şi cea mai curată la trup şi la suflet. Această soră avea vreo patru fetiţe mici dar nu avea vacă pentru că pe toate câte le-a avut, vrăjitoarea (cumnata ei), le-a stricat luându-le mana şi trebuia să le vândă. Într-un an în ziua de Sf. Paşti, această vrăjitoare le aduce în dar lapte pe motiv că are copii mici, afişând o milă perfidă. Părinţii nu au mâncat din lapte dar l-au dat la cele trei fetiţe, iar ele au mâncat. I-au dat şi la cea mai mică, de piept, pe care-o aveau. După ce au văzut că mănâncă copiii, ruda cea vicleană şi vrăjitoare împreună cu soţul ei au ieşit îndată să plece acasă. Erau foarte bucuroşi, ziceau că boala şi moartea se vor ţine de copii şi de ei, până ce vor veni şi ei pe calea lor, a vrăjitorilor. Că, ce… au de gând să ajungă sfinţi?

Cum au plecat, la toate fetiţele li s-a făcut rău şi toate au vărsat laptele mâncat. Că nu putea sta satana cu Duhul Cel Sfânt, pentru că ele s-au împărtăşit, atunci, de Sfintele Paşti. Şi neprihănirea lor a făcut să rămână Acel Foc Sfânt în ele şi să fie fugărită satana, cu tot cu laptele cel spurcat.
În felul acesta hrana cea bună ce ne-a dat-o Dumnezeu poate deveni necurată şi nu poate fi consumată. Feriţi-vă!

Lasă un comentariu