Păcatul intră râzând și iese plângând….

Apreciează-ne pe Facebook

Chiar dacă recunoaştem sau nu, sunt momente în viaţă în care se întâmplă să plângem. Adesea cauzele pentru care plângem sunt nenumărate, plângem de tristeţe, de bucurie, când reuşim la un examen, când avem un eşec, când ne căsătorim etc.

Însă Iisus Hristos, în această fericire, nu s-a referit la acest lucru ci la faptul că oamenii dorind să se întoarcă către Dumnezeu trebuie să se întristeze pentru păcatele lor şi să le plângă pe acestea.

“Cel mai la îndemână ne este să socotim fericit acel plâns care se naşte pentru greşeli şi păcate, după învăţătura lui Pavel despre întristare, care zice că nu este un singur fel întristare, ci unul este lumesc iar altul după Dumnezeu; şi că roada întristării lumeşti este moartea, iar cealaltă lucrează celor întristaţi mântuire prin pocăinţă.” (Sfântul Grigorie al Nyssei, Despre fericiri)

Partea principală a pocăinţei este “mărturisirea păcatelor” în faţa preotului sau spovedania prin care credinciosul dobândeşte iertarea păcatelor săvârşite după botez şi prin care îşi regăseşte împăcarea cu Dumnezeu şi cu Biserica Lui.

Taina pocăinţei constă din: căinţă sau părere de rău pentru păcatele săvârşite, mărturisirea păcatelor (spovedania), îndeplinirea canonului de pocăinţă dat de preotul duhovnic, dezlegarea sau iertarea păcatelor pe care o dă Sfântul Duh prin duhovnic.

O pildă despre foloasele plânsului întâlnim şi în Pateric: “Un frate l-a întrebat pe un bătrân zicând: ce voi face, părinte, ca să mă mântuiesc? Spune-mi un cuvânt de învăţătură! Bătrânul i-a răspuns: când a bătut şi a certat Dumnezeu Egiptul, atunci nu era acolo nici o casă în care să fie plângere. Aşa fă şi tu, fiule, de vrei să te mântuieşti: lăcrimează şi plângi şi Dumnezeu te va milui şi te vei mântui.” (Patericul egiptean)

Astfel, cei care îşi plâng păcatele se vor mângâia şi în lumea aceasta, primind iertarea păcatelor şi pacea sufletului, iar pe lumea cealaltă, Împărăţia Cerurilor. “Mielul, Cel ce stă în mijlocul tronului, îi va paşte pe ei şi-i va duce la izvoarele apelor vieţii şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor” (Apoc. 7, 14-17).

Sursă: Ziarul Lumina

Lasă un comentariu