Ce sfinţi sunt sărbătoriţi pe 26 martie. Odovania praznicului Bunei Vestiri

Apreciează-ne pe Facebook

Biserica Ortodoxă sărbătoreşte la 26 martie Soborul Arhanghelului Gavriil. Este cel care a adus vestea cea bună Fecioarei Maria, a întrupării Fiului lui Dumnezeu.

Sfântul Gavriil este unul dintre cei şapte îngeri de mare sfat care stau înaintea Tronului lui Dumnezeu.

Se spune că Arhanghelul Gavriil a fost cel care l-a învăţat pe Moise în pustiul Egiptului să scrie Cartea Facerii. Tot acesta i-a vestit Sfântului Proroc Zaharia că Elisabeta va naşte pe Înaintemergătorul Domnului, Sfântul Ioan Botezătorul. De asemenea, Arhanghelul Gavriil a adus vestea cea bună Sfintei Fecioare Maria.

Reprezentat în iconografia Bisericii Ortodoxe ca având în mâini floarea de crin, Sfântul Arhanghel Gavriil mai este sărbătorit şi la 8 noiembrie, împreună cu Sfântul Arhanghel Mihail.

Tot pe 26 martie se face pomenirea:
– Sfinţilor Mucenici Montanus preotul şi Maxima, soţia lui;
– Sfinţilor 26 de Mucenici care au pătimit în Goţia (au murit arşi de vii, închişi într-o biserică)
– Sfinţilor Mucenici Codrat, Teodosie, Emanuil si alti 40, din partile Rasaritului;
– Sfântului Preacuvios Ştefan Marturisitorul, egumen al Mănăstirii Triglia, din Bitinia;
– Sfântului Sfintit Mucenic Irineu din Srem;
– Sfântului Cuvios Malhu;
– Sfântului Cuvios Vasile cel Nou.

Tot pe 26 martie, este odovania praznicului Bunei Vestiri. La încheierea perioadei de după sărbătoare se prăznuiește odovania praznicului.

Termenul odovanie (otdania) este din limba slavonă și înseamnă „sfârșit”, „dezlegare” sau „încheiere” a sărbătorii, un fel de concluzie. În limba greacă se folosește cu același sens, de încheiere a sărbătorii, termenul apodosis.

Pentru pregătirea sufletească a credincioşilor, sărbătorile religioase importante sunt precedate de un timp de pregătire, de anticipare, numit pre-serbare sau înainte-prăznuire, iar dupa ziua stabilită a sărbatorii este şi o perioadă de continuare sau prelungire a serbării, numită după-serbare sau după-prăznuire, ca un fel de ecou al zilei de praznic.

Încă din Vechiul Testament este întâlnită această practică de a prelungi o sărbătoare timp de 7 zile. O altă mărturie în acest sens, din primele secole ale creştinismului, o constituie exemplul Sfântului Constantin cel Mare, care, după ce a prăznuit sfinţirea a două biserici, în fiecare an, prăznuia câte 7 zile aceste sfinţiri sub denumirea de „sărbătoarea înnoirilor”.

Înainte-prăznuirea creează interesul pentru sărbatoare prin slujbe speciale, rugăciuni şi cântări. În afară de patru sărbători, toate marile praznice sunt anticipate de o zi de înainte-praznuire. Fac excepţie Paştile, care sunt precedate de zece săptămâni de pregătire (înaintea Postului, Postul Mare şi Săptămâna Mare). Crăciunul are cinci zile de înainte-prăznuire, iar Boboteaza patru.

Astfel, după-serbarea Naşterii Domnului ţine 6 zile, sfârşindu-se la 31 decembrie, când este odovania praznicului. Schimbarea la Faţă (6 august) are odovania la 13 august; Adormirea Maicii Domnului (15 august) are odovania la 23 august. Odovania Învierii este cea mai lungă, ea se face în a şasea săptămână dupa Paşti (până la Înălţare).

În toată perioada pre-serbării şi a după-serbării, pe lângă slujba sărbătorii respective se adaugă cântari, rugăciuni şi lecturi în legatură cu praznicul respectiv, iar în ziua odovaniei praznicului slujba se pune aproape la fel ca şi în ziua întâi a praznicului.

Sursă: crestinortodox.ro

Lasă un comentariu