25 octombrie, ajunul Sărbătorii celei Mari a Sfântului Dimitrie! Se duce la sfânta biserică colac în formă de cruce! Ce să faci azi, în ajun, pentru a fii sănătos tot anul, tu și copiii tăi:
Bătrânele împart covrigi, pâine, nuci, mere, struguri şi prune uscate doar celor care sar peste foc.
Tot în această zi se pomenesc morţii. Se dau de pomană coliva de Sâmedru şi colaci în formă de cruce.
În ajunul sărbătorii de Sfântul Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, se aprind focuri, peste care sar copii, pentru a fi sănătoşi tot anul. Focul are şi menirea de a alunga fiarele şi de a încălzi morţii. După ce focul este stins, ţăranii aruncă un cărbune în grădină, pentru ca aceasta să primească putere de a rodi.
Sfântul Dimitrie, Izvorâtorul de Mir. Tradiții și superstiții
Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir sau Sfântul Dumitru, Izvorâtorul de Mir, a fost un martir creştin, sfânt militar din veacul al III-lea, care a trăit în vremea împăraţilor Maximian şi Diocleţian, în cetatea Tesalonic. Sfântul Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, fost martirizat în jurul anului 306 şi este sărbătorit atât de ortodocşi, cât şi de catolici, pe 26 octombrie. De asemenea, pe 27 octombrie urmează o altă sărbătoare mare, Sfântul Dimitrie Basarabov.
Cu hramuri răsunătoare, ofrande cu colaci delicioşi şi jocuri cu focuri vii, sărbătoarea de Sfântul Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, aduce ultima şi una dintre cele mai importante sărbători de toamnă. După hramul Sfintei Paraschiva, zilele Sfinţilor Dumitru sunt ultima şi cea mai importantă sărbătoarea din toamnă, care, după superstiţii pastorale, marchează începutul iernii.
Tradiţii şi superstiţii de Sfântul Dimitrie, Izvorâtorul de Mir
Unul dintre cele mai spectaculoase obiceiuri care au loc în ajun de Sfântul Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, sunt focurile vii. În ajunul sărbătorii, pe 25 octombrie, este „Focul lui Sânmedru’, când oamenii aprind focuri în curţi sau pe dealuri, peste care sar copiii, să fie sănătoşi, iar tinerii pentru a se căsători.
În credinţa populară, anul este împărţit în două anotimpuri: vară şi iarnă. Dacă Sfântul Gheorghe „încuie’ iarna şi înfrunzeşte întreaga natură, Sfântul Dumitru desfrunzeşte codrul şi usucă toate plantele. Există credinţa că, în ziua Sf. Dumitru, căldura intră în pământ şi gerul începe să-şi arate colţii.
Sfântul Dumitru este considerat şi patronul păstorilor, ziua lui fiind aceea în care, spune tradiţia, ciobanii află cum va fi iarna. Aceştia îşi aşează cojocul în mijlocul oilor şi aşteaptă să vadă ce oaie se va aşeza pe el. Dacă se va culca o oaie neagră, iarna va fi bună, iar dacă se va culca o oaie albă, anotimpul rece va fi aspru. Un alt mod de a afla cum va fi iarna este acela de a urmări mersul oilor în dimineaţa sărbătorii Sf. Dumitru. Astfel, dacă dimineaţa se va trezi mai întâi o oaie albă, care va pleca spre sud, iarna va fi grea. Dacă se va trezi o oaie neagră şi va pleca spre nord, iarna va fi uşoară.
Ziua de Sfântul Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, era, pe vremuri, şi o zi a soroacelor. Se terminau învoielile încheiate între stăpânii oilor şi ciobani la San-George, de unde şi zicerea că „la San-George se încaieră câinii, iar la Samedru se sfădesc stăpânii’.
Tot de Sfântul Dumitru, se tocmesc servitorii pentru diverse treburi şi se strică stanele. Ţăranii tund coama căilor până la trei ani, ca să aibă păr frumos.
Potrivit altor tradiţii, dacă de Sfântul Dumitru este vreme aspră, iarna va fi bună, iar de va fi vreme bună, toamna va fi lungă şi frumoasă. Dacă luna va fi plină şi cerul acoperit de nori, iarna va fi aspră, cu zăpezi mari.
Ce este bine să faci de Sfântul Dimitrie, Izvorâtorul de Mir
În ziua Sfântului Dumitru, țăranii taie coama cailor tineri pentru ca aceasta să crească frumos. Cine are împrumuturi trebuie să le achite în această zi, dar şi să facă alte socoteli noi.
Bătrânele împart covrigi, pâine, nuci, mere, struguri şi prune uscate doar celor care sar peste foc.
Tot în această zi se pomenesc morţii. Se dau de pomană coliva de Sâmedru şi colaci în formă de cruce.
În ajunul sărbătorii de Sfântul Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, se aprind focuri, peste care sar copii, pentru a fi sănătoşi tot anul. Focul are şi menirea de a alunga fiarele şi de a încălzi morţii. După ce focul este stins, ţăranii aruncă un cărbune în grădină, pentru ca aceasta să primească putere de a rodi.
Ce nu ai voie să faci de Sfântul Dimitrie, Izvorâtorul de Mir
În ziua de Sfântul Dimtrie, Izvorâtorul de Mir, nu se piaptană, iar femeile fac pomana cu grâu fiert cu unt, lapte sau brânză.
În Bucovina, se zice cine seamănă usturoiul dupa Sfântul Dumitru va avea parte numai de pagubă în anul următor.
În Oltenia, se crede ca numai cine respecta toate tradițiile sarbatorii va fi protejat de necazuri, primejdii şi de lupi.
Sfântul Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, ucis cu suliţa pentru că nu s-a închinat la zei
Despre Sfântul Dimtrie, Izvorâtorul de Mir se spune că a trăit în timpul împăraţilor Diocleţian (284-305) şi Maximian (286-305).
Fiu al prefectului din Tesalonic, el a fost numit, datorită calităţilor sale, guvernator al Tesalonicului, după moartea tatălui său. Mai târziu, împăratul Maximian a aflat că Dimitrie este creştin, lucru care l-a mâniat foarte tare. Drept urmare, întorcându-se biruitor dintr-un război cu sciţii, Maximian a poruncit să se facă praznice în fiecare cetate, în cinstea zeilor.
Venit la Tesalonic, împăratul l-a întrebat pe Dimitrie dacă sunt adevărate cele auzite despre el. Dimitrie a mărturisind cu îndrăzneală că este creştin şi a defăimat închinarea păgânească. Pedeapsa împăratului a fost maximă: Dimitrie a fost închis în temniţă şi ucis cu suliţa.
Sfantul Mare Mucenic Dimitrie in iconografie
In primele reprezentari, Sfantul Mucenic Dimitrie nu apare ca fiind militar, ci intr-un costum civil care apartinea clasei senatoriale. Amintim ca in anul 2000, David Woods a lansat o ipoteza legata de cultul Sfantului Dimitrie, in care sustine ca acest cult s-a dezvoltat prin mutarea moastelor mucenicilor militari Chelidonius si Emeterius, din Spania la Tesalonic. Guvernatorul Leontie va primi vindecare in urma sarutarii acestor moaste, in anul 413. Dorind sa afle cui apartin moastele, David Woods precizeaza ca s-a interpretat gresit inscriptia de la locul moastelor. S-a citit Demeterius in loc de Emeterius. Aceasta ipoteza, ar putea fi un raspuns la reprezentarea iconografica a Sfantului Dimitrie in chip de militar.
Pe o gravura in fildes din secolul al X-lea intalnita in Constantinopol, Sfantul Dimitrie este reprezentat ca soldat de infanterie. Insa, o icoana din secolul al XI-lea din Sinai il arata ca fiind civil.
O alta icoana din Sinai, datand din perioada cruciadelor, pictata in a doua jumatate a secolului al XII-lea, il infatiseaza pe Sfantul Dimitrie alaturi de Sfantul Gheorghe. Cei doi sunt reprezentati calare, Sfantul Dimitrie pe un cal negru, iar Sfantul Gheorghe pe un cal alb. In timp ce Sfantul Gheorghe este reprezentat impungand cu sulita un balaur, Sfantul Dimitrie este infatisat invingandu-l pe gladiatorul Lie. Avand in vedere ca Sfantul Dimitrie l-a invins pe Lie prin rugaciune, nu direct in lupta, aceasta reprezentare face trimitere la razboiul nevazut. In icoanele recente, mai ales din Grecia, in spatele Sfantului Dimitrie apare in fundal, Turnul Alb din Salonic.
Sfântul Dimitrie Basarabov
După sărbătoarea Marelui Mucenic, pe 27 octombrie este celebrat Sfântului Dimitrie cel Nou sau Sfântul Dimitrie Basarabov, ocrotitorul Bucureştilor, ale cărui moaşte se păstrează în Catedrala patriarhală. Sărbătoarea Sfântului Dimitrie cel Nou adună, timp de trei zile, mii de pelerini pe Dealul Patriarhiei din Capitală, care vin să atingă raclele cu moaştele Sfinţilor şi bucata din Crucea Sfântă.
Desemnat, în 1774, ca protector al Cetăţii lui Bucur. Moaştele Cuviosului Dimitrie cel Nou, considerate a fi făcătoare de minuni, sunt păstrate în Catedrala Patriarhală. Sfântul Dimitrie Basarabov a trăit în secolul al XIII-lea sau al XVIIlea, născându- se în satul Basarabi (n.r. – Basarabov, în Bulgaria de azi, la 80 km de Bucureşti), la sud de Dunăre, din părinţi ortodocşi de origine vlahă. În copilărie, mergea cu vitele la păşune.
Legenda povesteşte că într-una dintre zile, din neatenţie, a călcat peste un cuib de păsări, omorând toţi puii din el. Îndurerat de întâmplare, se spune că şi-a pedepsit piciorul vinovat, mergând cu el desculţ, vreme de trei ani, prin arşiţă, ploaie ori viscol. Bunătatea, smerenia şi iubirea faţă de Dumnezeu şi tot ce e viu i-au caracterizat viaţa. Nu se ştie exact nici când a intrat în mănăstire, nici când a trecut la cele veşnice. Se povesteşte însă că, simţindu- şi sfârşitul aproape, Dimitrie s-ar fi întors pe valea râului Lom, unde se născuse, şi s-a aşezat între două dale de piatră, ca într-un sicriu, aluviunile acoperindu- i trupul pieritor. După aproape 30 de ani, au început întâmplările minunate. O fetiţă bolnavă de epilepsie l-a visat pe Dimitrie, care i-a promis că o va vindeca, dacă părinţii ei îi vor scoate trupul din prundişul ce-i acoperise rămăşiţele pământeşti. Ceea ce s-a şi întâmplat, după ce oamenii i-au descoperit corpul neputrezit, moaştele sfântului fiind aduse în biserica din Basarabi.
În 1774, în vremea războiului ruso-turc, invazia turcească a determinat credincioşii să mute moaştele în ţara Românescă, cu intenţia de a le duce în Rusia. Ele au rămas, până la urmă, în Bucureşti, fiind duse în catedrala mitropolitană – patriarhală, azi – din Bucureşti, unde sunt păstrate într- o raclă de argint. Sfântul a fost declarat ocrotitor al Capitalei, iar harul său s-a făcut simţit prin numeroasele minuni şi vindecări petrecute de atunci încoace.
Parintele Iustin Bulimar, slujitor la Catedrala patriarhala din anul 1989, spune, potrivit crestinortodox.ro, ca: „In 1989, in urma slujbei Sfantului Maslu, un credincios pe care eu l-am vazut de mai multe ori participand la aceasta Sfanta Taina si la celelalte slujbe ale Bisericii ramanea intotdeauna ultimul de se inchina. Si, intr-una din zile, la fel procedand, a urcat la racla sfintelor moaste (dar de ce ramanea ultimul sa se inchine? – pentru ca umbla cu carje), si-a asezat carjele, ca de obicei, ca sa si le poata lua dupa rugaciune, dupa ingenuncherea pe care o putea face el acolo in felul lui, si minunea s-a intamplat: s-a ridicat, s-a inchinat, a coborat treptele, n-a realizat pe moment ca el de fapt isi uitase carjele si de-abia dupa ce a coborat Dealul Patriarhiei si-a dat seama de miracolul, de minunea intamplata. S-a intors inapoi plangand si multumind cu lacrimi in ochi, lui Dumnezeu si Sfantului Dimitrie, povestindu-i preotului de pe vremea aceea – era un arhimandrit deosebit, un preot evlavios, iubit de credinciosi, parintele Grichentie, care s-a retras dupa Revolutie, la pensie, la Manastirea Secu – si dansul a ramas foarte impresionat, desi mai vazuse si alte minuni petrecute la racla Cuviosului Dimitrie cel Nou’.
Parintele Dimitrie Irimia povesteste: „Un caz care m-a impresionat a fost acela al unei doamne ce avea in jur de 40 de ani care, efectiv, a fost revoltata asupra celor din familia ei pentru ca veneau si stateau la Sfantul Dimitrie foarte multe ore in sir, in ploaie, in frig. De aceea, a venit cu gand vrajmas la racla Cuviosului Dimitrie. Ea nu concepea, nu putea intelege, si a venit cu acest gand de razbunare impotriva Sfantului si cu o mana a zgariat cu unghiile moastele Sfantului Dimitrie in locul unde ele sunt descoperite spre a fi sarutate de credinciosi. Cand a venit la mine, mi-a spus, ascunzand fapta sa: „Parinte, am fost la toti doctorii; am o boala foarte rara – imi curge sange din buricele degetelor’. I-am facut dezlegari, apoi s-a mai linistit; era foarte agitata. I-am explicat ca trebuie sa se spovedeasca, sa tina post, si atunci mi-a spus: „Eu numai cu o mana am zgariat acolo, dar imi curge sange din amandoua mainile. Apoi, a venit cineva din familie si mi-a spus ca s-a vindecat. De atunci nu am mai vazut-o, dar acest caz a fost unul deosebit din cate am vazut si auzit.’
www.libertatea.ro
