Un tânăr șomer s-a trezit într-o dimineață și a mers să își verifice buzunarele pantalonilor. Tot ce a găsit au fost câțiva dolari. El a hotărât să îi folosească pentru a își cumpăra ceva de mâncare… și apoi ce va vrea Dumnezeu.
Era prea mândru pentru a merge la cerșit, considera că doar oamenii slabi fac asta. Mai bine murea. Era trist și dezamăgit pentru că nu își putea găsi niciun loc de muncă și nimeni nu era dispus să îl ajute. A mers la magazin, și-a cumpărat ceva de mâncare și s-a așezat într-un parc, pe o bancă. În timp ce încerca să desfacă punga cu alimente, a văzut cum un bătrânel cu barbă albă, îmbrăcat în alb vine în direcția lui. În spatele acestuia mai erau doi copilași.
În momentul în care au ajuns în fața lui, bătrânelul i-a cerut o bucată de pâine; cu lacrimi în ochi, a spus că nici el și nici copiii nu mai mâncaseră de aproape o săptămână. Tânărul s-a uitat cu milă la ei. Erau atât de slabi încât le puteai vedea oasele. Foarte emoționat de felul în care arătau, acestuia i s-a făcut milă și le-a dat toată mâncarea. În acel moment, bătrânul și-a făcut o cruce, a spus câteva cuvinte care sunau a fi o rugă și apoi i-a dat o monedă foarte veche. Bărbatul s-a uitat la ei și i-a spus bătrânelului: “Cred ca voi aveți nevoie de rugăciune mai mult decât mine.”
Fără niciun ban în buzunar, fără un loc de muncă și fără de mâncare, tânărul a mers sub un pod să se odihnească. În timp ce era pe cale să adoarmă, un ziar vechi a ajuns lângă el. L-a ridicat și a văzut un anunț: un om cumpăra monede vechi. A rupt acel anunț din ziar și a plecat în căutarea adresei. Ajungând la destinație, a arătat moneda lui colecționarului. Acesta a rămas fără cuvinte.
El a mers în spatele tejghelei, a scos o carte mare și i-a arătat tânărului o fotografie. În acea poză era aceeași monedă pe care tânărul o primise – aceasta valora trei milioane de dolari.
Tânărul a vândut moneda… și a plecat în căutarea omului bătrân și a copiilor săi. Însă prin parc nu mai era nici urmă de ei. Pe bancă, însă, era un bilețel: “Ne-ai dat tot ce ai avut… și noi vrem să te răsplătim cu această monedă. Să nu îți pierzi niciodată credința.” – Dumnezeu și îngerii lui.
Care este fapta bună cea mai iubită de Dumnezeu?
Nici una dintre faptele cele bune nu este aşa de iubită şi de plăcută lui Dumnezeu, ca atunci când mulţumeşte omul întru necazuri.
Zis-a un bătrân oarecare: „Fiilor şi fraţilor, să înţelegeţi şi să ştiţi toţi aceasta: că nici una dintre faptele cele bune nu este aşa de iubită şi de plăcută lui Dumnezeu, ca atunci când mulţumeşte omul întru scârbe.
Şi nu se bucură Dumnezeu de alta mai tare, decât atunci când cineva rabdă bucuros orice fel de scârbe i s-ar întâmpla lui (cum este de pildă boala, clevetirea pe nedrept sau prigonirea şi alte necazuri).
De asemenea, şi de la cel care este bolnav cu trupul său, nu cere Dumnezeu post şi înfrânare de mâncare şi băutură sau altă osteneală şi nevoinţă a trupului. De la el cere Dumnezeu numai multă milă şi rugăciune duhovnicească şi să-i fie mintea lui pururea la Dumnezeu, iar postul şi osteneala trupească le face omul pentru domolirea zburdăniciunilor fireşti, adică pentru înfrânarea necuratelor pofte şi a patimilor trupeşti.
Boala trupului este mai presus decât postul, iar răbdarea cu mulţumire a bolnavului este mai presus decât toată nevoinţa şi osteneala trupului.
Pentru aceea, de la bolnav nu se cere şi nici nu se cearcă postul şi înfrânarea şi alte osteneli, ci datoria lui este să mulţumească pururea cu osârdie şi cu toată inima sa lui Dumnezeu, rugându-se să i se dea răbdare”.
Sursa: ampress.ro; Sfântul Ioan Iacob de la Neamț-Hozevitul, Pentru cei cu sufletul nevoiaș ca mine… Opere complete, Editura Doxologia.
