Lunea are şi ea o deosebită semnificaţie. Deşi în accepţia curentă a calendarului civil ea apare ca prima zi a săptămânii, în realitate, liturgic vorbind, ea este a doua. Prima zi, conform referatului biblic, este duminica. Şi cum duminica aminteşte în primul rând de prima zi în care Dumnezeu a început creaţia lumii, a părut firesc ca Sfinţii Părinţi să rânduiască ziua de luni pentru a fi închinată primelor făpturi create de Dumnezeu înaintea lumii văzute, adică Sfinţilor Îngeri, ca mijlocitori între Dumnezeu şi om.
De aceea, în slujbele zilelor de luni vom întâlni îndeosebi cântări închinate îngerilor. Nu întâmplător, ziua de luni este consacrată liturgic ca zi de pocăinţă. Acesta este şi motivul pentru care vieţuitorii din mănăstiri şi chiar unii credincioşi mai râvnitori aleg să postească în această zi, alături de zilele de miercuri şi vineri. De multe ori, acest post de luni este o expresie a pocăinţei personale, dar şi o manifestare a evlaviei faţă de îngerul nostru păzitor.
Este de reţinut că Nicolae Steinhardt, când a fost botezat în temniţă şi i s-a spus că i s-a încredinţat şi un înger păzitor odată cu numele, a postit tot restul vieţii în ziua de luni, iar seara, la Acatist, stătea de vorbă cu îngerul său păzitor. El numea lunea ziua lui cerească.
Sursă: crestinortodox.ro
