Sufletul mă doare
Când văd nepăsare
Şi românii suspinând.
Văd durere multă,
Sărăcie cruntă
Şi românii mei plângând.
Treziţi-vă, români,
Că noi suntem stăpâni
Şi aici vom sta mereu.
Treziţi-vă, români,
Oameni frumoşi şi buni,
Speranţa e-n Dumnezeu.
Mulţi în sărăcie,
Alţii-n avuţie
Şi minciună peste tot.
Cine stăpâneşte
Nu se mai gândește
La cei care nu mai pot.
Suflete rănite,
Zile necăjite
În viaţa românilor.
N-or să moară caii
Când visează câinii,
Ţara nu este a lor.
– Irina Loghin
Lasă un comentariu
