Demult, un mare imparat a vrut sa incerce intelepciunea copilului sau, mostenitorul tronului, si a asezat pe o masa coroana si sabia lui. Chemandu-si fiul, i-a cerut sa se gandeasca bine si sa aleaga ce ii este mai de folos in viata. Baiatul a ales sabia.
– De ce tocmai sabia, l-a intrebat regele?
– Pentru ca prin sabie, pot castiga si pastra coroana.
– Asa este, fiul meu, ai facut o alegere buna. Insa, tine minte: la fel este si calea pe care trebuie sa o urmeze fiecare om, fie el rege sau taran de rand: Calea Crucii, a jertfei, a daruirii de sine. Crucea este singura arma pe care o poti folosi in viata, in razboiul de toata vremea, razboiul cu diavolul, cu ispitele, cu neputinta si cu tine insuti. Credinta inseamna lupta. Tu ai sabia prin care poti cuceri si pastra coroana, insa Crucea o avem cu totii si numai prin ea putem primi si pastra Cerul in sufletele noastre. Sa nu uiti asta, fiul meu!
Intr-o zi, magarul unui taran cazu in fantana. Animalul planse ore in sir, in timp ce taranul se gandea ce ar putea sa faca sa-l scoata din fantana. Pana la urma se hotara. Ce si-a zis taranul: ca animalul si asa este deja batran si e timpul ca si fantana sa fie astupata, asa ca nu se merita sa mai scoata animalul de acolo. El isi chema cativa vecini sa-l ajute. Fiecare lua cate o lopata si incepu sa arunce pamant in fantana. Intelegand ce se intampla, magarul a inceput sa urle apoi, spre marea mirare a tuturor, s-a linistit. Dupa un timp, taranul se uita in fantana si vazu foarte mirat ca, dupa fiecare lopata de pamant, magarul se scutura si pasea un pas mai sus. Peste putin timp, lumea ramase foarte mirata, cand magarul ajungand sus, pasi peste marginea fantanii, iesind foarte bine afara. (Nici un necaz si nici o greutate nu are rostul de a ne omora ori de a ne duce in deznadejde, ci de a ne intari si de a ne apropia tot mai mult de lumina, de Dumnezeu. )
Trei batrani s-au dus la Avva Pafnutie, numit Kefala, ca sa-i ceara un cuvant. Batranul le-a zis: – Ce vreti sa va spun, un cuvant trupesc sau unul duhovnicesc? Ei au zis: – Unul duhovnicesc. Batranul zise: – Mergeti si iubiti chinul mai mult decat odihna, dispretul mai mult decat lauda si daruiti mai mult decat luati.
Sfaturile sa ne fie medicamente Un om vine la un intelept sa-l sfatuiasca ce sa faca pentru ca ii mor gastele. Inteleptul cauta prin biblioteca, citeste multe fragmente din diferite carti, dupa care ii spune sa le dea doar graunte. A doua zi, omul vine din nou pentru ca ii murisera jumatate din cele ramase. Inteleptul cauta din nou, apoi ii spune sa le dea doar apa. In ziua urmatoare, omul vine si se plange ca i-au murit toate gastele. Inteleptul spune:- Pacat, eu sfaturi mai am. Sa luam aminte pe cine luam ca povatuitor si indrumator duhovnicesc.
Atunci cand un discipol s-a facut vinovat de o greseala grava, toata lumea s-a asteptat sa-i se dea o pedeapsa exemplara.
A trecut insa o luna si nu s-a intamplat nimic. Cineva i-a reprosat Maestrului:
– Nu putem ignora, ceea ce s-a petrecut. La urma urmei, Dumnezeu ne-a dat ochi.
– E drept, i-a raspuns Maestrul, dar ne-a dat si pleoape.
