Domnul Iisus Hristos, profețind vremurile de apoi și sfârșitul veacurilor
In martea ce mare, Iisus Mantuitorul S-a retras impreuna cu apostolii Petru, Iacov, Ioan si Andrei pe Muntele Maslinilor de unde a profetit darmarea Ierusalimului si sfarsitul veacurilor.
„Si, stand El jos pe Muntele Maslinilor, ucenicii lui I-au zis: ‘Spune-ne noua care va fi semnul venirii Tale si sfarsitul veacului acestuia?’
Iisus a raspuns si a zis: ‘Bagati de seama sa nu va amageasca cineva. Caci vor veni multi in numele Meu si vor zice: Eu sunt Hristosul! Si pe multi vor insela.
Veti auzi de razboaie si vesti de razboaie; vedeti sa nu va spaimantati, caci toate aceste lucruri trebuie sa se intample, dar sfarsitul tot nu va fi atunci.
Un neam se va scula impotriva altui neam si o imparatie impotriva altei imparatii; si pe alocuri vor fi cutremure de pamant, foamete si ciume. Atunci va vor da sa fiti chinuiti si va vor omori si pe voi si veti fi urati de toate neamurile pentru numele Meu. Atunci multi vor cadea si se vor vinde unul pe altul si se vor uri unul pe altul. Se vor scula prooroci mincinosi si vor insela pe multi.
Si, din pricina inmultirii faradelegii, dragostea celor mai multi se va raci. Dar cel ce va rabda pana la sfarsit acela se va mantui.” (Matei 24)
„Si va da frate pe frate la moarte si tata pe fiu si se vor scula fiii asupra parintilor si ii vor omori pe ei… ca va fi in zilele acelea un necaz asa de mare, cum nu a fost de la inceputul lumii pana azi si cum nu va fi vreodata” (Marcu 13, 12; 19)
„Si vor fi semne in soare, in luna si in stele si pe pamant va fi stramtoare intre neamuri… oamenii isi vor da sufletul de groaza, in asteptarea celor ce vor sa vie in lume, caci puterile cerurilor se vor clatina” (Luca 21, 25-26).
„Si, indata dupa suferinta acestor zile, soarele se va intuneca, luna nu-si va mai da lumina sa si stelele vor cadea din cer… atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu slava mare” (Matei 24, 29-30)…
„Iar de ziua aceea si de ceasul acela, nimeni nu stie, nici ingerii din ceruri, nici Fiul, fara numai Tatal. Ca, precum a fost in zilele lui Noe, asa va fi si la venirea Fiului Omului. Si precum era in zilele cele mai inainte de potop… ca n-au stiut nimic pana cand a venit potopul si i-a luat pe toti, asa va fi si venirea Fiului Omului…
Deci privegheati, ca nu stiti in care ceas Domnul vostru va veni… Fericita este sluga aceea pe care, venind Domnul sau, o va afla priveghind…” (Matei 24, 36-46).
Profetia Mantuitorului despre darmarea Ierusalimului s-a implinit intocmai. Ierusalimul a fost darmat de romani. Tot asa se va implini si profetia despre sfarsitul veacurilor. Nimenea insa dintre muritorii pamantului n-ar putea spune cand va fi acest sfarsit. Insusi Mantuitorul a zis: „Iar despre ziua aceea si ceasul acela, nimenea nu stie, nici ingerii in cer, nici Fiul, fara numai Tatal” (Marcu 13, 32).
Aici este greseala acelor secte care, cu fel de fel de socoteli si numaratori, incearca sa afle ziua sfarsitului. Numai singur Tatal ceresc stie aceasta zi.
Dar, daca omului nu i s-a dat sa stie taina sfarsitului, in schimb, iata, Mantuitorul arata, tot anume, semnele ce se vor ivi in lume cand se va apropia ziua venirii Sale. Unele dintre aceste semne parca s-au ivit. Un lucru nu se poate tagadui: in zilele noastre s-au ivit unele dintre semnele vremurilor de apoi, pe care le-a profetit Mantuitorul.
Cand citesti profetia Mantuitorului despre vesti de razboaie, despre framantari intre oameni, despre stramtorari si tulburari, despre necazuri mari ce n-au fost de la incepurul lumii, despre racirea dragostei si inmultirea faradelegii, iti vine sa te intrebi: oare n-am intrat si noi in aceasta profetie?… Oare n-au intrat cumva vremurile noastre in profetia Mantuitorului despre vremurile de apoi?…
Razboiul l-am vazut… „vesti de razboaie” avem destule… cutremure mai multe ca oricand… stramtorari destule… necazuri din belsug… greutati mai mari ca oricand… dragostea dintre oameni s-a racit de tot… faradelegile vuiesc pe tot locul… Cu adevarat, parca am intrat in profetia Mantuitorului.
Un invatat crestin spunea ca am ajuns vremurile despre care se vorbeste la jumatatea capitolului 24 de la Matei. Traim aceste vremuri de la jumatatea capitolului 24 de la Matei.
Cu adearat, traim vremuri biblice. Traim vremuri ce prevestesc despre ziua cea mare, cand „Fiul Omului va veni fara de veste pe norii cerului, sa judece pamantul”.
Cand va sosi „ziua aceea” nimeni nu stie. Semnele vremurilor noastre sunt poate numai un „inceput al durerilor” si al vremurilor din urma. O mie de ani, inaintea Domnului, sunt ca o zi, ca o clipa. Poate sa dureze inca mii si mii de ani aceasta lume sau poate sa se stinga intr-o clipa neasteptata; nu este dat omului sa stie cand va fi sfarsitul lumii.
De altcum, pentru noi nici nu are prea mare insemnatate intrebarea despre cand se va sfarsi lumea. Pentru noi are insemnatate intrebarea despre cum va fi sfarsitul nostru. Pentru acest sfarsit trebuie sa fim totdeauna gata. Pentru mine, sfarsitul lumii si venirea Domnului este sfarsitul vietii mele, este ziua si ceasul cand vom muri. Pentru acest sfarsit trebuie sa ma pregatesc. Semnele ce s-au ivit in lume trebuie sa ne fie o infricosare, o inspaimantare si o intrebare: suntem noi gata pentru sfarsitul vietii noastre?
In acest inteles zicea Mantuitorul, profetind sfarsitul veacurilor: „Privegheati dar, ca nu stiti ziua, nici ceasul cand Domnul va veni”… „Aduceti-va neincetat aminte de cele ce s-au intamplat cu oamenii din timpul potopului, ca n-au stiut nimic pana in ziua cand, fara de veste, a venit potopul si i-a apucat afara din corabie…” (cf. Matei 24, 37-39) „Privegheat dar si va rugati ca nu cumva, venind stapanul casei pe neasteptate, sa va afle dormind” (Marcu 13, 36).
Semnele vremurilor noastre sunt o strigare sa ne trezim din somnul rautatilor si al pacatelor. Semnele vremurilor noastre sunt strigarea ce rasuna in noapte din pilda celor zece fecioare: „Iata, Mirele vine”… Vremurile noastre sunt glasul celui ce striga odinioara in pustie: „Pocaiti-va, ca s-a apropiat imparatia cerurilor!”
Sursa: Parintele Iosif Trifa, ortodoxia.me
