Se recomandă cu modestie: ”Părintele Pavel – medicul”. Este și doctor de suflete, dar și de trupuri. În spatele privirii calde se citește cu ușurință inteligența, dar și căldura și dorința de a face bine semenilor săi. Vorbim despre un călugăr la la Mănăstirea Turnu, din Prahova. Un călugăr care este însă un exemplu, atât pentru fețele bisericești, cât și pentru ceilalți care nu duc o viață monahală.
La cei 39 de ani pe care îi are, părintele Pavel și-a petrecut aproape toată viața în școală, învățând și dând examene. Povestea lui pare desprinsă dintr-un film. Își deapănă însă amintirile cu modestie, uneori chiar cu zâmbetul pe buze. Îl chema Alexandru și s-a născut în București, într-o familie fără înclinații mari spre biserică. A ales să facă Facultatea de Psihologie, dar încă din primele zile de student, în minte i-a încolțit gândul că trebuie să se îndrepte spre viața teologică.
”Nu m-am gândit de la început la călugărie, ci mai mult mă vedeam eventual profesor de teologie. Simțeam că pot să ajut oamenii să ajungă la credința lui Dumnezeu. De la asta până la gândul de a mă face călugăr nu a mai fost mult. Îmi părea că asta este realizarea ființei umane, că e normal să-L slujești pe Dumnezeu. M-am sfătuit cu părintele meu duhovnic și am decis să plec la mănăstire. Nu am știut cum vor reacționa părinții. Inițial am spus că le las un bilet, dar duhovnicul m-a sfătuit să trec și acest examen. Nu au vrut să accepte inițial, abia după un an pot spune că părinții mei au început să înțeleagă, dar abia după vreo cinci ani s-au împăcat cu gândul că am ales acest drum în viață. Așa că după ce m-am călugărit am făcut teologia. Când credeam că mă voi liniști în sfârșit la mănăstire, departe de lume, a venit o altă provocare. Atunci duhovnicul meu era părintele Iustin Pârvu. M-am dus să mă sfătuiesc cu el dacă să fac și doctoratul. Parcă văd și acum cum părintele și-a aplecat capul și după puțin timp a exclamat: Nu doctorat! Doctorie! Nu m-am dorit medicina, pentru că niciodată nu mi-a plăcut biologia. Eu am fost bun la matematică, fizică…Aveam doar trei luni până la admitere, așa că m-am apucat să învăț, convins fiind că nu o să intru”, povestește părintele Pavel.
A intrat însă, chiar pe locurile bugetate. A trebuit însă să-și plătească facultatea pentru că era la a doua. Au urmat ani de studii, examene grele și întrebările care îl tot încercau : ”Oare e bine ce fac? Oare e potrivit ca un călugăr să fie medic?”. A terminat însă facultatea și a devenit rezident la Spitalul Universitar din București, pe secția de interne unde și-a obținut și specializarea. Chiar și după ani, părintele Pavel este o apariție în spital, cu halatul alb, de medic, peste reverenda de călugăr și cu stetoscopul la gât. ”Am halatul destul de lung, dar pacienții tot observă reverenda. În plus am și barba care mă face diferit de ceilalți medici. Au fost pacienți care m-au întrebat dacă sunt arab sau evreu. Nimeni nu se gândește la un călugăr, pentru că nici nu ar avea ce căuta un preot în halat de medic”, mai spune părintele medic, ușor amuzat.
A ajutat mii de pacienți, uneori le-a mângâiat și sufletele, cu vorbe de duh, dar nu s-a oprit aici. Din salariul lui de rezident a cumpărat un ecograf performant, de 27.000 de dolari. A făcut împrumut la bancă și a plătit lunar, din salariu, creditul. Încă mai are de plătit. Ecograful l-a dus însă la Spitalul Universitar, unde nu exista unul atât de performant. Nu a cerut nimic în schimb, cu aceeași modestie care l-a caracterizat întreaga viață. Părintele Pavel, doctorul, nu are decât puține clipe de răgaz. În fiecare dimineață, la ora 5, i-a calea Bucureștiului.
Face naveta cu trenul, iar după ora 17 se întoarce la Mănăstirea Turnu. Aici își duce viața monahală și se roagă să fie sănătos, să poată ajuta cât mai mulți pacienți. Cum în cadrul mănăstirii a fost amenajat și un centru medical, unde însă acum nu funcționează decât un cabinet stomatologic, părintele Pavel a început să amenajeze un cabinet de interne aici. Va aduce ecograful pe care l-a cumpărat din leafa lui, în fiecare week-end și va oferi consultații gratuite. Părintele nu a terminat însă cu școala. Face a doua specializare, cea de nefrologie. Dar urmează și cursuri de ecografie cardiac. ”Cum o vrea Dumnezeu, merg înainte! Știe Dumnezeu de ce mi-a dat acest drum în viață, nu l-am ales eu. Vom vedea ce va fi”, a mai adăugat medicul – călugăr Pavel.
Sursă: www.observatorulph.ro
