Părinții care nu se luptă din răsputeri să arate copiilor lumina lui Hristos, sunt primii care vor da seama de sufletul lor înaintea lui Dumnezeu. Odată, un preot a fost chemat de o familie să spovedească pe singurul lor copil în vârstă de 20 de ani, care era pe moarte. Dar ce făcuse acest băiat? Fusese la o petrecere, jucase toata noaptea și transpirase așa tare încât a făcut o aprindere de plămâni. În clipa când m-a văzut, zise preotul, strigă către mine: Pleacă de aici, popă, n-am nevoie de tine, nu-mi trebuie mie spovedanie, n-am nevoie de predicile dumitale, nici nu mă gândesc la moarte, și chiar dacă ar trebui să mor, vreau să mor așa cum am trăit.
Atunci intră pe ușă și doctorul. Bolnavul îi spuse doctorului: „Domnule doctor, spune-mi că n-am să mor, căci eu nu vreau să mor, nu vreau să mor. O, sărmanul meu prieten, zise doctorul, cum să nu îți spun adevărul, nu pot să nu-ți spun adevărul. Nu se mai poate face nicio intervenție, este prea târziu. Dar nu te speria, căci în curând vei pleca la Dumnezeu. La Dumnezeu?
Dar eu n-am niciun Dumnezeu, lumea și prietenii mei sunt dumnezeul meu. Cuvintele mamei mele și credința despre care mi-a vorbit, nu le-am crezut. Spune-mi, doctore, spune-mi că nu voi muri, nu vreau să mor. Atunci își îndreptă privirea către tatăl lui care stătea îngrijorat și-i zise: Ah, tată, tu m-ai adus pe calea aceasta fără de Dumnezeu. O, tată, acum văd că trebuie să mor, de ce nu mi-ai spus adevărul, de ce nu m-ai învățat credința și tu la fel ca mama, ca să vă cred pe amândoi? Am avut vreme să mă căiesc, am avut vreme, dar acum nu mai este pentru mine timp de pocăință. Voi muri îndată, și în curând voi fi în iad. Apă, apă, strigă, dați-mi apă.
Înainte de a muri, zise preotul, scoase niște strigăte așa de îngrozitoare, încât dacă ați fi fost de față, vi s-ar fi albit părul de frică pe loc. Nu se poate spune în cuvinte grozăvia acelor strigăte. Cred că nenorocitul de băiat văzuse alături de el pe diavolii care veniseră să-i ia sufletul să-l ducă în iad și cred că simțise mirosul cel împuțit al demonilor.
Sărmana lui mamă care atâția ani la rând îi vorbise despre Dumnezeu și n-a fost crezută, de multe ori a fost întâmpinată cu dispreț și indiferență, văzând această scenă sfâșietoare, a căzut leșinată. Iar pe fruntea necredinciosului și ticălosului lui tată, erau numai picături mari de sudoare, și se vedea cum îi sângerează inima, acum când fiul lui, singurul lui băiat, intrat la facultate și cu multe talente, frumușel cum era, căzu mort între perne, în strigăte sfâșietoare.
Vă rugăm să răspândiți aceasta poveste în jurul lumii… Toti tinerii trebuie sa afle despre aceasta intamplare ca nimeni sa nu mai ajunga in aceasta situatie! Toata lumea trebuie sa stie ca DUMNEZEU EXISTA!
Sursă: Lumina pentru candela din suflet
