Căci voi, fraţilor, aţi fost chemaţi la libertate; numai să nu folosiţi libertatea ca prilej de a sluji trupului, ci slujiţi unul altuia prin iubire. (Galateni 5,13)
Tinerețea a fost mereu o perioadă a căutărilor, a entuziasmului și a începuturilor. Energia efervescentă și neexploatată a tinerilor provoacă adorarea celor adulți. Tinerilor le este specific să-și propuie scopuri înalte și de a cuceri înălțimi fără precedent. Dar totodată tinerețea este vârsta unor multiple frământări, căderi și ispite.
Societatea în care trăim, având ca ţel doar profitul şi libertatea fără limite morale, propune tânărului o viaţă personală lipsită de orice îngrădire.
Adevărata libertate însă nu este să faci ce vrei, ci să faci ce trebuie, iar Biserica noastră, prin învățătura sa spune că libertatea omului devine deplină atunci când omul este liber față de păcat.
Numai trăind în lumina dragostei și poruncilor lui Hristos, putem trăi libertatea deplină. Sfântul Apostol Pavel, ne îndeamnă: „Staţi, deci, tari în libertatea cu care Hristos ne-a făcut liberi şi nu vă prindeţi iarăşi în jugul robiei”.
Cunoaștem că tinerețea este căutătoare; că tinerii doresc nu doar să fie învățați, dar și să descopere, să cerceteze. Este bine că există dorința de a cerceta, dar să o facem fără a ne vătăma sufletele.
A fi tânăr nu înseamnă că trebuie neapărat să guști din toate “plăcerile”. A fi tânăr înseamnă să fii aprig cu mintea, să cercetezi, să cauți, dar și să știi să culegi, să descoperi libertatea interioară a iubirii lui Hristos, care se transforămă în sufletele noastre în pace și bucurie.
Aș dori să-i îndemn pe toți, dar în special pe tineri, să nu irosim viața în zădar. Nimeni nu are posibilitatea să-și rescrie din nou scenariul vieții. Dumnezeu ne oferă fiecăruia daruri minunate, pe care trebuie să folosim pentru a sluji familiei, Bisericii și societății. Potrivit cuvântului apostolului Pavel, să luăm seama cum, umblam, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca cei înţelepţi,. Răscumpărând vremea, căci zilele rele sunt, nu fiţi fără de minte, ci înţelegeţi care este voia Domnului. (Efeseni 5: 18).
Să ne bucurăm de viață, să ne înmulțim cunoștințele, dar să ne întărim și caracterele, să cucerim vârfurile înalte ale vieții, dar să nu pierdem legătura cu Cerul. Să folosim drept arme vi scut credința, nădejdea și dragostea. Hristos ne oferă cel mai minuat dar, Împărăția Cerurilor. Oare nu merită să ne valorificăm aceşti frumoşi ani de viaţă, trăiți frumos şi în bucurie, pentru a ne putea bucura de ea?
Nu irosiți demnitatea de fii ai lui Dumnezeu! Dacă îl veți urma pe Hristos, toate căutările voastre vor aduce roade îmbelșugate! Atunci veți gusta din bucuria adevărată, pentru că Dumnezeu vă vrea persoane fericite și împlinite. Numai alegând calea lui Dumnezeu, putem să fim lumină lumii și sare pământului.
Sursă: mitropolia.md
