Cine a făcut oceanul, marea, râul și izvorul?
Și pentru peștii din ape, Cine este creatorul?
Văd în jur multă verdeață, flori frumoase și grădini,
Munți acoperiți de codri, cu tot felul de jivini,
Câmpii cu lanuri bogate și tot soiul de legume,
Încât nimeni nu le știe să le spună clar pe nume.
Am aflat că și pământul ascunde în sânul său
Tot felul de pietre scumpe, gaze, aur, minereu.
Cine e Meșterul care toate-acestea le-a creat?
Că eu n-am putut reface nici ceasul când s-a stricat!”
Mama, simțindu-și copilul câtă profunzime are,
Îl îmbrățișează tandru, copleșită de mirare.
„Toate-acestea, zise mama, răspunzând fiului său,
Sunt create din iubire de Preabunul Dumnezeu.
De aceea, dragul mamei, atunci când Lui ne rugăm
Îi mulțumim pentru toate, că prin mila Sa viem.”
„Am simțit eu că nu omul sau vreo oarbă întâmplare
A creat tot ce există pe pământ până la soare.”
Nu trece nici o clipită și copilașul, în grabă,
Se uită cu drag la mamă pe care iarăși o-ntreabă:
„Bine, mami, tot ce este, Dumnezeu a conceput,
Dar inima ta, mămico, tot Dumnezeu a făcut?”
Da, tot El, Preamilostivul, Dumnezeu, Cel bun și drept,
Mi-a dat sufletul cel veșnic și mi-a pus inima-n piept.”
Copilul își scaldă chipul în lumină diafană,
Se uită la chipul mamei, ca la Hristos în icoană.
După un timp de gândire, reîncepe să vorbească.
Și spune aceste vorbe de sorginte îngerească:
„Dacă inima ta, mamă, a făcut-o Dumnezeu,
Cred că, la ea Creatorul, a pus tot efortul Său.
În inima ta, măicuță, poate încăpea tot cerul
Că ești mamă iubitoare și te-nvăluie misterul.”
Îndemn,
Azi, în prag de primăvară, fiecare puișor
Să ofere mamei sale inima, ca mărțișor.
Iar pe pieptul ei de mamă, pe lângă doi motocei,
Să așeze, din iubire, și-un buchet de ghiocei.
*Poem închinat mamelor în ziua de 8 martie
