Biblia este într-un anume sens biografia lui Dumnezeu în această lume. Intr-însa Cel de Neînţeles cu mintea S-a descris pe Sine într-un oarecare sens.
Sfintele Scripturi ale Noului Testament sunt o biografie a Dumnezeului Celui întrupat în această lume. Într-însele se istoriseşte felul în care Dumnezeu, pentru a Se descoperi pe Sine oamenilor, L-a trimis pe Dumnezeu-Cuvântul, care S-a întrupat şi S-a făcut om – şi ca om le-a spus oamenilor totul despre ceea ce este Dumnezeu, tot ceea ce Dumnezeu voieşte de la lumea aceasta şi de la oamenii dintr-însa.
Dumnezeu-Cuvântul a descoperit planul lui Dumnezeu pentru lume şi dragostea Sa faţă de lume. Dumnezeu-Cuvântul le-a vorbit oamenilor despre Dumnezeu cu ajutorul cuvintelor, în măsura în care cuvintele omeneşti îl pot cuprinde pe Dumnezeul Cel necuprins.
Tot ceea ce este de trebuinţă pentru această lume şi pentru oamenii dintr-însa – Domnul le-a arătat în Biblie. Intr-însa El a dat răspuns la toate întrebările. Nu există vreo întrebare care să tulbure sufletul omenesc şi să nu-şi afle răspunsul, fie direct, fie indirect în Biblie.
Oamenii nu pot imagina mai multe întrebări decât răspunsurile care se află în Biblie.
Dacă se întâmplă ca să nu afli cumva răspunsul la vreuna dintre întrebările tale în Biblie, înseamnă că fie ai pus o întrebare fără sens, sau nu ai ştiut cum să citeşti Biblia şi nu ai terminat de citit răspunsul din ea.
In Biblie Dumnezeu a făcut cunoscut:
1. ce este lumea; de unde a venit ea; de ce există ea; unde îi este începutul; cum va sfârşi ea;
2. ce este omul; de unde vine el; unde se duce el; din ce este alcătuit el; care este scopul lui; cum va sfârşi el;
3. ce sunt animalele şi plantele; care este scopul lor; la ce sunt ele folosite.
4. ce este binele; de unde vine el; către ce se duce el; care este scopul lui; cum poate fi atins;
5. ce este răul; de unde vine; cum a ajuns la existenţă; de ce există – cum va sfârşi el.
6. ce sunt drepţii şi ce sunt păcătoşii; cum devine un om drept şi cum un drept trufaş devine un păcătos; cum îi slujeşte omul lui Dumnezeu şi cum îi slujeşte satanei.
7. totul – de la început până la sfârşit; întreaga cale a omului de la trup la Dumnezeu, de la conceperea sa în pântecele mamei sale şi până la învierea sa din morţi.
8. ce este istoria lumii, istoria cerului şi a pământului, istoria omenirii; care este calea, scopul şi sfârşitul lor.
In Biblie Dumnezeu a spus absolut tot ceea ce era necesar de spus oamenilor. Biografia fiecărui om – a tuturor fără excepţie – se află în Biblie. Intr-însa fiecare dintre noi se poate găsi înfăţişat şi pe de-a-ntregul descris în amănunt: toate acele virtuţi şi vicii pe care le ai şi ce le poţi avea sau nu le poţi avea. Vei afla căile pe care propriul tău suflet şi al oricărui alt om călătoreşte de la păcat la nepăcătuire, precum şi întreaga cale de la om la Dumnezeu şi de la om la satana.
Vei afla mijloacele de a scăpa de sub povara păcatului. Pe scurt, vei afla istoria completă a păcatului şi a păcătoşeniei şi completa istorie a dreptăţii şi a drepţilor.
Dacă eşti înnegurat vei afla mângâiere în Biblie; dacă eşti trist, vei afla bucuria, dacă eşti mânios – linişte; dacă eşti pofticios – înfrânarea; dacă eşti aiurit – înţelepciune; dacă eşti rău – bunătatea; dacă eşti criminal – mila şi dreptatea; dacă urăşti aproapele – dragostea.
In ea vei afla un remediu pentru toate viciile tale şi punctele tale slabe, precum şi hrană pentru toate virtuţile şi realizările tale.
Dacă eşti bun, Biblia te va învăţa cum să ajungi şi mai bun; dacă eşti blând, Biblia te va învăţa blândeţea îngerească; dacă eşti inteligent, ea te va învăţa înţelepciunea. Dacă apreciezi frumuseţea şi muzicalitatea stilului literar, nu exista nimic mai frumos şi mai mişcător decât cele ce se află în cărţile lui Iov, Isaia, Solomon, David, Ioan Teologul şi Sf. Apostol Pavel. Aici muzica – muzica îngerească a veşnicului adevăr al lui Dumnezeu – este înveşmântată în cuvinte omeneşti. Cu cât citeşti şi studiezi mai mult Biblia, cu atât mai mult afli raţiuni de a o studia cât mai des şi mai frecvent cu putinţă.
După Sf. Ioan Hrisostom, ea este ca o rădăcină aromată, care răspândeşte din ce în ce mai multă mireasmă cu cât o freci mai mult. La fel de important pe cât este cunoaşterea faptului de ce trebuie citită Biblia, este şi cunoaşterea felului în care trebuie citită Biblia. Cele mai bune călăuze în acest scop sunt Sf. Părinţi, în frunte cu Sf. Ioan Hrisostom care, într-un stil oral, a scris a cincea Evanghelie.
Sfinţii Părinţi recomandă o atentă pregătire înainte de a citi şi studia Biblia; dar în ce constă această pregătire?
Mai întâi de toate în rugăciune. Roagă-te Domnului să-ţi lumineze mintea pentru a putea înţelege cuvintele Bibliei – şi spre a-ţi umple inima cu harul Său – spre a putea simţi adevărul şi viaţa acelor cuvinte. Să luaţi aminte la faptul că acestea sunt cuvintele lui Dumnezeu, pe care El le găseşte şi ţi le face cunoscute ţie, personal. Rugăciunea, dimpreună cu alte virtuţi aflate în Evanghelie, este cea mai bună pregătire pe care o poate înfăptui un om pentru a înţelege Biblia.
Cum ar trebui să citim Biblia? Cu rugăciune şi cu evlavie, căci în fiecare cuvânt se află o altă picătură din adevărul cel veşnic, iar toate cuvintele laolaltă formează oceanul nemărginit al Adevărului Celui Veşnic.
Biblia nu este o carte, ci viaţă, deoarece cuvintele sale sunt “duh şi viaţă” (Ioan 6: 63). Prin urmare, cuvintele sale pot fi înţelese dacă noi le studiem cu duhul dintr-însa şi cu viaţa vieţii sale. Ea este o carte care trebuie citită cu viaţa – prin punerea ei în practică. Întâi trebuie s-o trăieşti, şi mai apoi s-o înţelegi.
Aici sunt valabile cuvintele Mântuitorului: “De vrea cineva să facă voia Lui, va cunoaşte despre învăţătura aceasta dacă este de la Dumnezeu” (Ioan 7: 17). Faceţi voia Lui, ca să o puteţi înţelege. Aceasta este regula fundamentală a învăţăturii ortodoxe.
La început, citeşti de obicei Biblia la repezeală, apoi din ce în ce mai încet, până când în cele din urmă vei începe să o citeşti cuvânt cu cuvânt, deoarece în fiecare cuvânt descoperi un adevăr veşnic şi o taină inefabilă.
În fiecare zi, citeşte cel puţin un capitol din Vechiul şi Noul Testament; dar pe lângă aceasta pune o virtute din fiecare în practică. Să o practici până aceasta îţi va deveni un obicei.
Să spunem, de pildă, că cea dintâi virtute este iertarea jignirilor. Fie ca aceasta să ne devină o îndatorire zilnică. Şi odată cu ea roagă-te Domnului: “O, bunule Doamne, dăruieşte-mi dragoste faţă de cei ce mă jignesc!”
Iar atunci când această virtute va deveni obicei, fiecare dintre celelalte virtuţi de după ea îţi vor fi mai uşor de împlinit şi tot aşa până la cea din urmă.
Lucrul cel mai de seamă este acela de a citi Biblia, cât mai mult cu putinţă.
Atunci când mintea nu înţelege, inima va simţi; iar dacă nici mintea nu înţelege şi nici inima nu are simţire, citeşte-o din nou, deoarece prin lecturarea ei tu sădeşti cuvintele lui Dumnezeu în sufletul tău.
Şi acolo ele nu vor pieri, ci vor trece treptat şi imperceptibil în firea sufletului tău; şi se va întâmpla cu tine ceea ce Mântuitorul a spus despre omul care “aruncă sămânţa în pământ, şi doarme şi se scoală, noaptea şi ziua, şi sămânţa răsare şi creşte cum nu ştie el” (Marcu 4: 26-27).
Lucrul de căpetenie este acesta: sădeşte şi Dumnezeu este Cel ce face să crească ceea ce s-a sădit (I Cor. 3: 6). Dar nu te grăbi spre succes, ca nu cumva să ajungi ca cel care sădeşti azi, iar mâine deja voieşte să secere.
Citind Biblia tu aduci drojdie la plămada sufletului şi a trupului tău, care treptat creşte şi umple sufletul până când a pătruns totul în el şi îl face să crească odată cu adevărul şi dreptatea Evangheliei.
In orice situaţie, parabola Mântuitorului cu semănătorul şi sămânţa poate fi aplicată fiecăruia dintre noi. Sămânţa Dumnezeiescului Adevăr ne este dată în Biblie.
Citind-o, noi sădim acea sămânţă în propriul nostru suflet. Ea cade pe pământul stâncos şi plini de spini al sufletului nostru, dar o mică parte cade şi pe pământul cel bun al inimii noastre – şi aduce roadă.
Şi atunci când vezi rodul şi îl guşti, dulceaţa şi bucuria te vor îndemna să cureţi şi să ari zonele stâncoase şi spinoase ale sufletului tău cu sămânţa cuvântului lui Dumnezeu.
Ştii când un om e înţelept în ochii lui Hristos Domnul – atunci când îi ascultă cuvântul şi-1 împlineşte: începutul înţelepciunii este a asculta cuvântul lui Dumnezeu (Mt. 7: 24-25).
Fiecare cuvânt al Mântuitorului are puterea şi forţa de a tămădui atât bolile fizice, cât şi pe cele spirituale. “Doamne… zi cu cuvântul şi se va vindeca sluga mea” (Mt. 8: 8).
Mântuitorul a grăit cuvântul – şi sluga sutaşului s-a tămăduit.
Aşa cum a făcut-o odinioară, Domnul chiar şi acum îţi grăieşte neîncetat cuvintele Sale, ţie, mie şi nouă tuturor. Dar noi trebuie să ne oprim şi să medităm adânc asupra lor şi să le primim cu credinţa sutaşului.
Şi cu noi se va întâmpla o minune, iar sufletele noastre vor fi tămăduite, aşa precum sluga sutaşului a fost tămăduită.
Căci se spune în Evanghelie că I-au fost aduşi mulţi demonizaţi, iar El a scos duhurile cu cuvântul şi pe toţi cei bolnavi i-a vindecat (Mt. 8: 16).
El încă lucrează acestea şi astăzi, deoarece Domnul Iisus “ieri şi azi şi în veci, este acelaşi” (Evrei 13: 8).
Cei ce nu ascultă cuvintele lui Dumnezeu vor fi judecaţi la Judecata de Apoi, şi le va fi lor mai rău în Ziua Judecăţii decât pământului Sodomei şi Gomorei (Mt. 10: 14-15).
Luaţi aminte – la Judecata de Apoi veţi fi îndemnaţi să daţi socoteală de ceea ce aţi făcut cu cuvintele lui Dumnezeu, dacă le-aţi ascultat şi le-aţi păstrat în inimă, dacă v-aţi bucurat de ele sau v-aţi ruşinat de ele.
Dacă v-aţi ruşinat de ele şi Domnul Se va ruşina de voi, atunci când va veni întru slava Tatălui Său cu sfinţii îngeri (Marcu 8: 38).
Sunt puţine cuvintele oamenilor care nu sunt deşarte şi fără sens: “că vă spun vouă că pentru orice cuvânt deşert pe care-1 vor rosti, oamenii vor da socoteală în Ziua Judecăţii (Mt. 12: 36).
Pentru a ne feri de acest lucru, trebuie să studiem şi să învăţăm cuvintele lui Dumnezeu din Biblie şi să ni le asumăm, fiindcă Dumnezeu le-a dăruit oamenilor pentru ca aceştia să le poată primi şi cu ajutorul lor să primească şi Adevărul lui Dumnezeu însuşi. În fiecare cuvânt al Mântuitorului există mai multă veşnicie şi trăinicie decât toate cele din cer şi de pe pământ cu toată istoria lor. De aceea El a spus: “Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece” (Mt. 24: 35).
Aceasta înseamnă că Dumnezeu şi tot ceea ce este al lui Dumnezeu se află în cuvintele Mântuitorului. De aceea ele nu pot trece.
Dacă un om le primeşte, el este mai trainic decât cerul şi pământul, fiindcă există forţă în ele care-1 fac pe om nemuritor şi veşnic.
Învăţarea şi împlinirea cuvintelor lui Dumnezeu îl înrudeşte pe om cu Domnul Iisus. El însuşi ne-a descoperit aceasta atunci când a spus: “Mama mea şi fraţii Mei sunt aceştia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-1 împlinesc” (Luca 8: 21). Aceasta înseamnă ca dacă voi citiţi şi auziţi cuvântul lui Dumnezeu, sunteţi pe jumătate fraţi cu Hristos. Dacă îl împliniţi sunteţi pe deplin frate cu Hristos. Iar acest lucru este o bucurie şi un privilegiu mai mare decât al îngerilor.
Învăţând din Biblie, o anumită binecuvântare inundă sufletul care nu se aseamănă cu nimic de pe pământ. Mântuitorul a grăit despre acestea atunci când a spus: “…fericiţi sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-1 păzesc” (Luca 11: 28).
Mare este taina cuvântului – atât de mare încât cea de-a doua Persoană a Sf. Treimi, Hristos Domnul este numit “Cuvântul” sau “Logosul” în Biblie.
Dumnezeu este Cuvântul (Ioan 1: 1). Toate acele cuvinte care vin de la veşnicul şi absolutul Cuvânt sunt pline de Dumnezeu, Dumnezeire, Adevăr, Veşnicie şi Dreptate. Dacă le asculţi, îl asculţi pe Dumnezeu. Dacă le citeşti, citeşti cuvintele directe ale lui Dumnezeu.
Dumnezeu Cuvântul S-a făcut trup, S-a făcut om (Ioan 1: 14), iar omul mut şi bâlbâit a început să rostească cuvintele veşnicului adevăr şi dreptatea lui Dumnezeu.
În cuvintele Mântuitorului există o cuvenită mireasmă a veşniciei, care picură strop cu strop în sufletul omului care citeşte cuvintele Sale şi îi aduce sufletul de la moarte la viaţă, de la nestatornicie la statornicie.
Mântuitorul a arătat acestea atunci când El a grăit: “Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat din moarte la viaţă” (Ioan 5: 24).
Şi iată că Mântuitorul face afirmaţia crucială: “Adevărat, adevărat zic vouă: Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac” (Ioan 8: 51).
Fiecare cuvânt al lui Hristos este plin de Dumnezeu. Astfel, atunci când acesta intră în sufletul omului, îl curăţă de orice necurăţie. Din fiecare dintre cuvintele Sale vine o putere care ne curăţă de păcat.
De aceea, la Cina cea de Taină, Mântuitorul le-a spus ucenicilor Săi care îi ascultau cuvântul neîncetat: “Acum voi sunteţi curaţi, pentru cuvântul pe care vi l-am spus” (Ioan 15: 3).
Hristos Domnul şi Apostolii Săi numesc tot ceea ce este scris în Biblie cuvântul lui Dumnezeu, cuvântul Domnului (Ioan 17: 14; Fapte 6: 2, 13: 46, 16: 32, 19: 20; II Cor. 2: 17; Colos. 1: 15, II Tesal. 3: 1), şi dacă nu le citeşti şi nu le primeşti ca atare, vei rămâne în cuvintele mute, bâlbâite ale oamenilor, deşarte şi prosteşti.
Fiecare cuvânt al lui Dumnezeu este plin de Adevărul lui Dumnezeu, care sfinţeşte sufletul pentru toţi vecii odată ce acesta intră într-însul.
În acest chip Se îndreaptă Mântuitorul către cerescul Său Părinte în rugăciune: “Părinte! Sfinţeşte-i pe ei întru adevărul Tău; cuvântul Tău este adevărul” (Ioan 17: 17). Dacă nu primiţi cuvântul lui Hristos drept cuvântul lui Dumnezeu, drept cuvântul Adevărului, atunci minciuna şi tatăl minciunilor dinlăuntrul tău se răzvrăteşte împotriva lui.
În fiecare cuvânt al Mântuitorului există mult din ceea ce este suprafiresc şi plin de har, şi aceasta este ceea ce revarsă har în sufletul omului atunci când cuvântul lui Hristos îl vizitează.
De aceea Sf. Apostol numeşte întreaga structură a casei mântuirii “cuvântul harului lui Dumnezeu” (Fapte 20: 32).
Ca o putere plină de har viu, cuvântul lui Dumnezeu are o lucrare minunată şi un efect de viaţă dătător asupra omului, atâta timp cât acesta îl ascultă cu credinţă şi îl primeşte cu credinţă (1 Tesal. 2: 13).
Totul este pângărit de păcat, dar totul este curăţit prin cuvântul lui Dumnezeu şi rugăciune – totul – întreaga creaţie de la om până la vierme (1 Tim. 4: 5).
Prin Adevărul pe care acesta îl poartă în sine prin Puterea pe care el o are în sine, cuvântul lui Dumnezeu este “viu şi lucrător şi mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri şi pătrunde până la despărţitura sufletului şi duhului, dintre încheieturi şi măduvă, şi destoinic este să judece simţirile şi cugetările inimii (Evrei 4: 12).
Nimic nu rămâne ascuns dinaintea sa, ori prin el.
Deoarece fiecare cuvânt al lui Dumnezeu cuprinde Cuvântul Cel veşnic al lui Dumnezeu – Logosul el are puterea să dea naştere şi să-i regenereze pe oameni. Iar atunci când un om este născut din Cuvânt, el se naşte din Adevăr.
Din această pricină Sf. Iacob Apostolul le scrie creştinilor că Dumnezeu Tatăl “după voia Sa ne-a născut prin cuvântul adevărului” (1: 18); iar Sf. Petru le spune că “au fost născuţi din nou… prin cuvântul lui Dumnezeu cel viu şi care rămâne în veac” (I Petru 1: 23).
Toate cuvintele lui Dumnezeu, pe care Dumnezeu le-a grăit oamenilor, vin din Cuvântul Cel Veşnic – Logosul, Care este Cuvântul vieţii şi ne dăruieşte Viaţă veşnică.
Trăind pentru Cuvânt, omul se aduce pe sine de la moarte la viaţă, umplându-se pe sine cu viaţă veşnică, omul devine biruitor al morţii şi “părtaş dumnezeieştii firi” (2 Petru 1: 4), iar binecuvântarea Sa nu va avea sfârşit.
Principalul şi cel mai de seamă punct dintre toate acestea este credinţa şi dragostea profundă faţă de Hristos Domnul, deoarece taina fiecărui cuvânt al lui Dumnezeu se deschide prin căldura acelui simţământ, întocmai precum petalele unei flori înmiresmate se deschid datorită căldurii razelor soarelui. Amin.
Sursă:
Arhimandrit Justin Popovici
Articol relatat de portalul calauzaortodoxa.ro
