COŞUL CU STRUGURI

Apreciează-ne pe Facebook

O femeie săracă, trecea odată pe lângă o vie plină de struguri.

– Cât mi-aş dori, zise femeia, să am un ciorchine din aceştia!

În acea clipă, stăpânul viei trecea pe acolo. După ce o salută, îi spune:

– Doamnă, ai dori cumva un ciorchine?

Şi la răspunsul ei afirmativ, s-a afundat în vie ca să taie ciorchini. Şi femeia aşteptă cinci minute, zece; un sfert de ceas a trecut, fără ca stăpânul viei să se întoarcă. În cele din urmă, i-a fost greu să mai aştepte, gândindu-se că acela o uitase şi, a dat să plece.

Dar, iată, că în aceeaşi clipă, încărcat cu un paner plin cu struguri aleşi, i-a ieşit înainte stăpânul şi i-a spus zâmbind:

– Iartă-mă că am întârziat!

Dar am vrut să îţi aleg nişte struguri buni.

De multe ori, în rugăciunea noastră, cerem ceva de la Dumnezeu. Dar neprimind răspuns imediat, credem că Dumnezeu ne-a uitat. Însă după puţin timp, răspunsul vine, plin de îmbelşugare şi binecuvântare, cum nici nu ne-am fi putut închipui. Şi ne cuprinde atunci o ruşine pentru împuţinarea credinţei noastre!

Dumnezeu întârzie, fiindcă vrea să ne umple coşul cu bunătăţile Sale, înainte de a-l oferi sufletului nostru, care a cerut doar un ciorchine.

Lasă un comentariu