Cea care mângâie durerile tuturor oamenilor şi mai ales ale femeilor şi mamelor! Suntem fiii lacrimilor ei! Rugăciunea aceasta e mare de tot, aşa îi mulţumeşti pentru tot, şi ea va fi prezentă în necazul tău:
Durerile ei au adunat durerile noastre şi le-a alinat
Viaţa Maicii Domnului a fost o Golgotă plină de dureri şi de cruci, plină de suferinţe şi umiliri, plină de plângere şi de lacrimi, de la naştere până la mormânt a avut duşmani, care au vrut să-i răstoarne năsălia unde era aşezată. Viaţa ei a fost plină de lacrimi şi de bucurii până la Adormirea sa, când Fiul ei Cel iubit i-a luat în braţele Sale cele sfinte sufletul ei cel strălucit şi preacurat, ducându-l El Însuşi în Împărăţia Sa. Buzele ei erau pentru a gusta totdeauna paharul suferinţelor, răscumpărând greşeala Evei, cu amărăciunile sale.
Dar lacrimile n-au fost zadarnice, prin ele ne-a rodit nouă mântuirea. Durerile ei au adunat durerile noastre şi le-a alinat. Ea a mângâiat durerile tuturor mamelor din lume. Când preoţii templului au încredinţat-o lui Iosif, ea era atunci copilă orfană şi săracă, neavând nici zestre, singura ei avuţie pe acest pământ au fost lacrimile sale.
Rugăciune la icoana Maicii Domnului „Grabnic Ascultătoare”
Stăpână Preabinecuvântată, pururea Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut mai presus de cuvânt pe Dumnezeu-Cuvântul spre mântuirea noastră şi darul Lui mai presus decât toţi din belşug l-ai primit, ceea ce eşti o mare de daruri dumnezeieşti şi râu de minuni pururea curgător, revărsând bunătatea ta tuturor celor ce cu credinţă aleargă la tine!
Căzând la icoana ta cea de minuni făcătoare, ne rugăm ţie, întru tot înduratei Maici a Stăpânului Celui iubitor de oameni: revarsă asupra noastră, Stăpână, prea bogate milele tale şi cererile noastre cele aduse ţie, celei Grabnic Ascultătoare, grăbeşte a le împlini, întocmindu-le fiecăruia spre folos, spre mângâiere şi mântuire.
Cercetează-ne, preabună, pre noi robii tăi, cu darul tău, şi dă celor neputincioşi tămăduire şi sănătate desăvârşită, linişte celor înviforaţi, celor robiţi slobozire, şi mângâie pe toţi cei ce pătimesc în felurite chipuri.
Izbăveşte, Atotmilostivă Stăpână, toate oraşele, satele și ţara aceasta, de cutremur, de vătămare, de potop, de foc, de sabie şi de alte pedepse vremelnice şi veşnice, şi de toţi vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi, întorcând mânia lui Dumnezeu prin mijlocirea ta cea de Maică.
Şi slobozeşte pre robii tăi (numele) şi mă slobozeşte pre mine robul tău (numele) de toată boala sufletească, de năvălirea patimilor şi de căderea în păcat, ca fără împiedicare întru dreapta credinţă trăind veacul acesta, să ne învrednicim şi în cel viitor de bunătăţile cele veşnice, cu harul şi cu iubirea de oameni a Fiului şi Dumnezeului Tău, Căruia se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, dimpreună cu Cel fără de început al Său Părinte şi cu Prea Sfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Sursă: doxologia.ro.
