In drumul nostru spre autocunoastere si adevaruri spirituale, multi dintre noi ne uitam intr-o directie gresita. Am separat spiritualul de viata de zi cu zi, astfel ne-am oprit pe noi insine sa mai traim spiritualitatea de zi cu zi. Spiritualul a devenit asociat cu slujba de duminica, sau yoga si meditatie, sau o calatorie in India, sau un tur la catedralele celebre din Europa. Credem ca a ne ruga este ceva mai spiritual decat a merge cu bicicleta, ca a citi carti religioase e mai sacru decat a face dragoste. Si ne mai intrebam de ce ne simtim atat de des lipsiti de sens si scop in viata.
Cautarea momentelor reale si a spiritualitatii de zi cu zi trebuie sa inceapa cu o intoarcere la uman. Spiritualitatea de zi cu zi nu este o evadare din viata obisnuita in cautarea unei experiente speciale, exaltate, ci o abandonare in deplinatatea fiecarei experiente. Nu este o cale care te indeparteaza de uman catre spiritual, care te duce de la Pamant la Cer, ci una care te aduce inapoi la obisnuit, la viata de zi cu zi, si te invita sa gasesti spiritualul aici. Incepe si se termina acolo unde esti deja, chiar aici, chiar acum. Nu mai este nimic de cautat, nimic altceva de obtinut. Esti deja tot ceea ce cauti.
Cand am inceput ceea ce am numit o cale spirituala, in dorinta mea de a-l cunoaste pe Dumnezeu, am intors spatele lucrurilor lumesti. Practicam meditatia ore intregi, uneori zile intregi. Am realizat perioade de retragere si de tacere. Imi consideram corpul fizic un obstacol in calea iluminarii, dorintele mele umane drept o piedica pentru a atinge o stare spirituala, pura. Consideram viata mea pe pamant ca un fel de pedeapsa care ma oprea sa ma intorc acasa, la originile mele divine.
Am avut multe experiente inaltatoare in acesti ani, dar puteam fi fericita doar cand imi faceam practica spirituala. Dupa multe cautari, am inteles in final ca intreaga viata este o practica spirituala – ca trebuia sa reinvat sa fiu umana. De atunci, am urmarit sa imi imbratisez umanitatea, nu sa fug de ea, si am cautat in ea experientele spirituale pe care le cautasem in alta parte.
Theillard de Chardin spunea: „Nu suntem fiinte umane care traiesc o experienta spirituala, ci fiinte spirituale care traiesc o experienta umana”. Nu suntem separati de spirit, aceasta ar fi imposibil. Pur si simplu, suntem fiinte spirituale deghizate in forme umane. In acest mod, suntem conectati cu intreaga viata. Floarea este spirit, la fel si piatra. Toti avem aceeasi sursa. Toti suntem facuti din aceleasi particule invizibile de materie. Toti suntem Unul.
Cand separam spiritualul de cotidian, ne limitam sansele de a trai momente pline de frumusete si autenticitate.. Ne lipsim de miracolele si minunile obisnuite pentru ca nou cautam ceva stralucitor, extraordinar, pe care scrie: „Sunt ceva special, sunt sacru.” Suntem atat de innebuniti in cautarea extraordinarului, incat nu mai recunoastem sacrul nici cand il intalnim.
Momentele autentice, sacre, apar cand traim momente de unitate cu noi insine, cu natura sau cu o alta persoana. De-a lungul zilei, priviti momentele sacre si miracolele de zi cu zi: imbratisarea pe care copilul tau ti-o da fara nici un motiv, un stol de pasari care se profileaza in zbor pe un nor, multitudinea de frunte si legume create de Dumnezeu care te asteapta la supermarket, cantecul care se aude la radio care iti spune exact mesajul pe care aveai nevoie sa il auzi, o floare micuta care rasare in crapatura unei alei de beton.
Cand ne oprim si acordam atentie clipelor sacre si miracolelor de zi cu zi, vom incepe sa traim cu veneratie si minunare.
Ieri, aproximativ 200.000 de oameni din intreaga lume au murit.
Tu esti viu.
Esti aici, acum.
Ai o alta zi.
Aceasta este o binecuvantare.
Bucura-te de miracolele obisnuite ale vietii de zi cu zi care iti creeaza viata. Acestea sunt cele mai autentice momente sacre din viata ta.
Sursă: veronicagodeanu.wordpress.com
