Grota Laptelui este numele unei biserici din Betleem, Tara Sfanta. La o distanta de numai 300 de metri inspre sud-est de Biserica Nasterii Domnului se afla o biserica mica, numita indeobste „Grota Laptelui”.
In localitatea Betleem, toate traditiile locului stau strans unite in jurul Bisericii Nasterii Domnului si in jurul Grotei Laptelui. Biserica Nasterii Domnului se afla in grija ortodocsilor, in vreme ce Grota Laptelui se afla in purtarea de grija a calugarilor franciscani.
Inca din secolul al VI-lea, o legenda locala marturiseste faptul ca in aceasta pestera (grota) s-a oprit Maica Domnului cu Pruncul, in noaptea in care Dreptul Iosif a primit porunca de la inger sa paraseasca Betleemul si sa fuga in Egipt, spre a scapa de mania lui Irod. In aceasta grota ar fi stat ei in rastimpul dintre Nasterea Pruncului si Fuga in Egipt.
Despre acest moment, in Sfanta Scriptura, gasim scris: „Dupa plecarea magilor, iata ingerul Domnului se arata in vis lui Iosif, zicand: Scoala-te, ia Pruncul si pe mama Lui si fugi in Egipt si stai acolo pana ce-ti voi spune, fiindca Irod are sa caute Pruncul ca sa-L ucida. Si sculandu-se, a luat, noaptea, Pruncul si pe mama Lui si a plecat in Egipt. Si au stat acolo pana la moartea lui Irod, ca sa se implineasca cuvantul spus de Domnul, prin proorocul: „Din Egipt am chemat pe Fiul Meu”.
Iar cand Irod a vazut ca a fost amagit de magi, s-a maniat foarte si, trimitand a ucis pe toti pruncii care erau in Betleem si in toate hotarele lui, de doi ani si mai jos, dupa timpul pe care il aflase de la magi. Atunci s-a implinit ceea ce se spusese prin Ieremia proorocul: „Glas in Rama s-a auzit, plangere si tanguire multa; Rahela isi plange copiii si nu voieste sa fie mangaiata pentru ca nu sunt”. (Matei 2, 13-18)
Potrivit unei alte vechi traditii, aceasta pestera a fost folosita drept loc de inmormantare a multora dintre pruncii omorati, fara pic de mila, de soldatii lui Irod. In cinstea acestor prunci sta zidita si o capela, in biserica romano-catolica inchinata Sfintei Ecaterina.
Aceeasi legenda, mai sus amintita, spune ca in graba de a parasi Betleemul, cand Iosif a luat pe Fecioara Maria si pe Pruncul Iisus, care era alaptat in acel moment, cateva picaturi de lapte au picat pe stanca pesterii in care acestia se aflau adapostiti. Din culoarea rosie, pe care o avea mai inainte piatra, aceasta a capatat culoarea alba.
Peste aceasta pestera ar fi fost zidita o biserica inca din secolul al V-lea. Din acea perioada se pastreaza inca si astazi o serie de fragmente de mozaic, cu motive florale si animaliere, ce pot fi zarite in apropierea usii de intrare in biserica.
Aceasta biserica de secol V, inchinata Maicii Domnului, a fost construita de catre Sfanta Paula, care a trait in Betleem, crestina adormita in Domnul in anul 404. Pentru o vreme, biserica s-a numit chiar si „Biserica Sfanta Paula”.
In secolul al XIV-lea, aceasta biserica era numita „Biserica Sfantului Nicolae”, dupa cum se vede dintr-o bula a papei Grigorie al XI-lea, din anul 1375, dand voie franciscanilor sa o reconstruiasca.
Franciscanii au obtinut posesia asupra locului undeva dupa anul 1347, cand au dobandit si purtarea de grija asupra Bisericii Nasterii. Pietrele cele albe din Grota Laptelui au fost exportate in multe dintre bisericile Europei, inchinate Maicii Domnului care Alapteaza. O astfel de „piatra alba” a dus si Gerard al III-lea, episcopul de Betleem, pe campul de lupta, regelui Baldwin al III-lea, in vremea asediului din Ascalon, in anul 1153.
Actuala biserica franciscana, ridicata deasupra grotei, a fost zidita in anul 1872. Biserica cea veche a fost mult largita, remodelata si impodobita cu marmura si culpturi. Infrumusetarea si impodobirea bisericii a fost data in grija lui Issa A.Michael Hazboun si a fiilor sai, intre anii 1934-1935.
In anul 2007, o moderna capela inchinata Maicii Domnului a fost deschisa in imediata apropiere a Grotei Laptelui. Aceasta capela este legata de Grota printr-un tunel sapat in pamant. De la zidirea bisericii si pana astazi femeile din zona, crestine si musulmane, vin in aceasta spre a se ruga sa aiba lapte pentru alaptarea copiilor lor.
Sursa: Teodor Danalache – crestinortodox.ro
