Maica Domnului e maica mereu gata să ierte, să îndrăznească a cuprinde pe Domnul cu dragostea ei de mamă și să-L roage pentru sărmanii muritori, așa cum și în Acatistul ei mărturisim că „mult poate rugăciunea Maicii pentru îmblânzirea Stăpânului”.
A avea ca mamă pe Maica Domnului e darul neprețuit pe care ni L-a făcut Dumnezeu. A ales-o dintre oameni pentru ca pe oameni să-i ridice la Sine; I-a prețuit curăția și smerenia și i le-a încununat, dăruindu-ne-o ca exemplu tuturor femeilor creștine. Prin ea, lumii a răsărit bucuria, prin ea s-a făcut începutul minunilor lui Hristos, scară cerească fiind pentru pogorârea lui Dumnezeu printre oameni. Ea este acoperământul lumii, cel mai lat decât norul și podul care îi trece la cer pe cei de pe pământ.
Dumnezeu ne-a arătat-o a fi deschizătoare a ușilor raiului și îndreptătoarea înțelepciunii celor credincioși. Maica Domnului este îmblânzirea Judecătorului celui drept și sălașul înțelepciunii Lui, iertarea multor greșiți, dar și haina celor goi de îndrăzneală. Ea este dragostea care biruiește toată dorirea și nădejdea bunătăților celor veșnice.
În fiecare zi se întâmplă minuni cu noi sau cu cei din jurul nostru, numai că noi nu avem timp să le obervăm întotdeauna. Dumnezeu așteaptă mereu ocazia să ne trimită un semn, să ne întindă o mână, să ne tragă din vâltoarea lumii acesteia trecătoare înapoi în brațele Lui, pe drumul spre cer. George Nițulescu are doar 19 ani și mărturisește în chip minunat cum Maica Domnului l-a adus la credință.
Acesta s-a născut într-o familie bogată, de oameni cinstiți, însă foarte îndepărtați de Dumnezeu, care și-au uitat credința și tradițiile poporului nostru român. Fiind singur la părinți, George a fost ținut „în puf”, primind totul de la ai săi. Răsfățat și râzgâiat, copilul a devenit obraznic, neascultător și egoist, așa cum devin majoritatea tinerilor de astăzi care nu merg la biserică sau care nu au parte de o educație sănătoasă morală în familie. „Pe lângă aceste mari defecte ale mele, am devenit necredincios, declarându-mă chiar ateu. Atât de tare eram potrivnicul lui Dumnezeu, încât am scos din casa părinților mei toate icoanele și toate simbolurile religioase”, mărturisește acesta.
Când tânărul a făcut 18 ani și și-a luat permisul de conducere, părinții săi i-au cumpărat o mașină foarte performantă și extrem de scumpă. Într-unul din drumurile sale, tânărul a mers la bunica sa, o femeie foarte credincioasă, care locuia foarte departe și care tocmai se întorsese dintr-un pelerinaj. „De la o mănăstire, bunica îi cumpărase mătușii mele o icoană. Nouă nu ne cumpărase nimic, pentru că știa că oricum nu am fi primit darul ei. Știind că mă întorc spre casă, bunica m-a rugat să iau icoana și să i-o duc mătușii din partea ei. Am primit-o cu greu, nici nu m-am uitat la ea, ci am aruncat-o cu mult dispreț pe bancheta din spate a mașinii”, mai spune George.
Pe drumul de întoarcere, un exces de teribilism dar și lipsa de experiență la volan ale tânărului, au făcut ca într-o curbă periculoasă, mașina să se transforme într-o grămadă de fiare. A venit SMURD-ul și multe ambulanțe la locul accidentului și toți au rămas uimiți de cum arăta mașina. „Cu toate acestea, eu vorbeam cu ei. M-au crezut în agonie, au crezut că sunt rănit grav și delirez. Cei de la descarcerare au tăiat mașina în două pentru a mă putea elibera.”
Deși impactul fusese foarte puternic, băiatul scăpase fără nicio rană, contuzie sau zgârietură cât de mică. Scăpase nevătămat din acest cumplit accident și în momentul în care l-au scos, unii dintre cei care se aflau acolo au început să se închine. „Eu am crezut că se închină pentru că scăpasem cu viață, dar nu era așa. Pe piept țineam ceva, dar eu nici nu băgasem de seamă. Era icoana pe care bunica mi-o dăduse pentru mătușa și pe care eu o aruncasem nepăsător în mașină. De abia atunci m-am uitat la ea și am văzut că era icoana Maicii Domnului”, relatează George.
Maica Domului pe care el nu o cinstea devenise scutul lui protector și se pusese ca o pavăză între el și fiare, între el și moarte. Maica Domnului nu s-a uitat la faptele lui, știind că tânărul este rău din neștiință și de aceea i-a fost milă de el și nu l-a lăsat să piară. „Acela a fost momentul de cotitură al vieții mele și de atunci am hotărât cu adevărat să îmi schimb viața. Ateul din mine a devenit creștin, iar din prigonitorul lui Dumnezeu devenisem un mare iubitor al Lui”, a mai spus tânărul.
Maica Domnului a făcut această minune nu numai pentru George, ci și pentru ca fiecare dintre noi să ne întărim în credință că Dumnezeu e viu și e pururea lângă noi, că sfințiii mijlocesc neîncetat pentru noi, dacă îi chemăm în rugăciune, iar ea ne este acoperământ și sprijin ceresc.
Părintele Ioan Iovan spunea că „e mai scumpă dragostea Maicii Domnului față de noi decât toată averea, toate rangurile, toată sănătatea și tot ce este pe pământ de mare preț. Închipuiți-vă să avem avocat pe Maica Domnului! Eu vi-l recomand.” Să o cinstim toți pe Maica Domnului, să îi citim acatistele, să o iubim și să îi cerem ajutorul, să îi sărutăm icoana cu dragoste, așezându-o la loc de cinste în casele noastre și astfel ea ne va fi ajutătoare, mijlocitoare, pavăză și scut împotriva bolilor, supărărilor și necazurilor acestei vieți.
Sursă: ortodoxiatinerilor.ro
